Audienţă la un demon mut (capitolul 10)

Ianuarie 23, 2009

sf-stef

„Audienţă la un demon mut” – (ierom. Savatie Baştovoi) – roman în curs de apariţie la editura Cathisma

CAPITOLUL 10

Anul 70 d. Hr. Ierusalim.
Martiriul Sfîntului Ştefan.
Dărîmarea templului –
blestemele se împlinesc

Comunitatea creştină din Ierusalim a fost cea dintîi şi cea mai influentă comunitate creştină în lumea prebizantină. Primii creştini au fost evrei. Apartenenţa etnică era considerată ca fiind primordială de către mulţi din cei care au crezut în Hristos la început. Desigur, această concepţie era o reminiscenţă a iudaismului şi contravenea principiilor Evangheliei.

Polemica se ducea nu doar între sinagogă şi creştini, ci şi în interiorul noii Biserici. Cărţile apostolilor, dar şi alte documente ale vremii au păstrat mărturiile polemicii din interiorul comunităţii creştine de la Ierusalim. O parte însemnată a evreilor creştinaţi era nemulţumită că apostolii îi primeau în Biserică pe păgîni. Evreii considerau că Mesia a fost trimis neamului lui Israel şi că, pentru a te face părtaş al Împărăţiei Lui, era nevoie să fii evreu. Părerea multora era că păgînii convertiţi la creştinism ar trebui mai întîi să se taie împrejur şi să creadă în Legea lui Moise.

demon-intreg

Împotriva acestui fapt s a ridicat Apostolul Pavel, care a discutat în detalii, în epistolele sale, chestiunea apartenenţei etnice în creştinism, spunînd că, odată cu venirea lui Hristos, nu mai există elin, nici scit, nici iudeu şi nici măcar femeie sau bărbat, ci toţi sînt egali prin Hristos. Poate şi pentru asta Apostolul Pavel a rămas în istorie ca cel mai înverşunat duşman al evreilor (deşi el însuşi era evreu din grupul fariseilor). Însă părerea aceasta nu este doar a Apostolului „neamurilor”, ci ea a fost exprimată de toţi apostolii (prin care nu se înţeleg doar cei doisprezece), la primul Sinod al Bisericii Creştine care s a ţinut în anul 50 la Ierusalim.

Credinţa creştină, prin care elementul naţional a fost considerat neînsemnat, lăsînd prioritate calităţii de om, a fost întemeiată pe mărturiile milenare ale prorocilor proveniţi din rîndul poporului lui Israel. Sensul prorociilor a fost descoperit de nimeni altul decît de Hristos Însuşi, Care este plinirea Legii şi a prorocilor. Desigur, sinagoga nu a recunoscut niciodată acest adevăr, ordonînd uciderea lui Hristos şi a tuturor celor care vor răspîndi învăţătura Lui. Chiar viitorul Apostol Pavel, pe care evreii îl urăsc atît de mult pînă azi, consacrîndu i filme negative la Discovery şi National Geographic, a fost unul din¬tre evreii care, „avînd hîrtie de la arhierei”, urmărea creştinii pentru a i ucide, nu doar în Ierusalim, ci şi în părţile Siriei…

Trezit din visare de glasul puternic al diaconului, Victor Rotaru îşi făcu semnul crucii. Slujba era un chin pentru el, deoarece aştepta să ajungă mai repede acasă pentru a şi continua scrierea despre conspiraţia evreilor împotriva creştinilor. Acum era obosit. Adormise abia spre dimineaţă. În plus, nu îşi băuse cafeaua, deoarece vlădica Mitrofan, care îi era duhovnic, nu-i îngăduia să bea sau să mănînce pînă la sfîrşitul Liturghiei. Acum îl irita felul în care se citea „Apostolul”. Un seminarist fudul răgea ca un viţel, dorind parcă să-i sperie pe credincioşi, nu să le binevestească. Răvăşit de mînie şi de propriile gînduri, Victor reuşi, spre încheierea citirii, să şi dea seama că „Apostolul” zilei a fost despre martiriul Sfîntului Ştefan. Îi păru rău că nu a fost mai atent, deoarece îl interesa în mod direct. Victor ştia slab Scriptura, de aceea, la sfîrşitul slujbei, apropiindu-se de părinte să sărute crucea, l-a întrebat din ce carte s-a citit azi.

– Din Faptele Apostolilor, răspunse părintele, mirat că mai sînt şi unii care ascultă ce se citeşte la slujbă.

– Mulţumesc, răspunse Victor bucuros că şi a mai găsit un subiect de studiu.

Ajuns acasă, Victor îşi scoase din frigider o bucată de salam, pe care începu să o molfăie din picioare. Turnă apă în ceainic şi-l puse pe aragaz. Acest obicei studenţesc făcea parte din viaţa lui. Uniunea Sovietică şi a învăţat cetăţenii să bea ceai la fiecare masă, mai bine zis, i-a învăţat că ceaiul, atunci cînd nu este altceva de mîncare, poate ţine de foame. Avînd încă mîncare în gură, Victor se repezi la raftul cu cărţi şi scoase Biblia. Căută din picioare cartea Faptele Apostolilor, apoi se duse la masa de lucru şi începu să citească:

În zilele acelea, înmulţindu se ucenicii, eleniştii (iudei) murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi. Şi, chemînd cei doisprezece mulţimea ucenicilor, au zis:

Nu este drept ca noi, lăsînd deoparte cuvîntul lui Dumnezeu, să slujim la mese. Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfînt şi de înţelepciune, pe care noi să i rînduim la această slujbă. Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvîntului.

Şi a plăcut cuvîntul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfînt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia, pe care i au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugîndu se şi au pus mîinile peste ei [i au hirotonit]. Şi cuvîntul lui Dumnezeu creştea, şi se înmulţea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim, încă şi mulţime de preoţi se supuneau credinţei.

Iar Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. Şi s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, sfădindu se cu Ştefan. Şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi a Duhului cu care el vorbea. Şi au întărîtat poporul şi pe bătrîni şi pe cărturari şi, năvălind asupră i, l-au răpit şi l-au dus în sinedriu. Şi au pus martori mincinoşi, care ziceau: Acest om nu încetează a vorbi cuvinte de hulă împotriva acestui loc sfînt şi a Legii. Că l-au auzit zicînd că Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise. Şi aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger.

Ceainicul fluieră şi Victor sări de la masă, fugind în bucătărie. Îşi turnă o cană mare de ceai, în care puse trei linguriţe de zahăr, şi se întoarse la Scriptură. Continuă lectura:

Şi a zis arhiereul:

– Adevărate sînt acestea?

Iar el a zis:

– Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, cînd era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran, şi a zis către el: Ieşi din pămîntul tău şi din rudenia ta şi vino în pămîntul pe care ţi-l voi arăta. Atunci, ieşind din pămîntul caldeilor, a locuit în Haran. Iar de acolo, după moartea tatălui său, l-a strămutat în această ţară, în care locuiţi voi acum, şi nu i-a dat moştenire în ea nici o palmă de pămînt, ci i-a făgăduit că i-o va da lui spre stăpînire şi urmaşilor lui după el, neavînd el copil. Şi Dumnezeu a vorbit astfel: „Urmaşii lui vor fi străini în pămînt străin, şi acolo îi vor robi şi i vor asupri patru sute de ani. Şi pe poporul la care vor fi robi, Eu îl voi judeca – a zis Dumnezeu –, iar după acestea vor ieşi şi Mi vor sluji Mie în locul acesta”. Şi i a dat legămîntul tăierii împrejur; şi aşa a născut pe Isaac şi l-a tăiat împrejur a opta zi; şi Isaac a născut pe Iacov şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi. Şi patriarhii, pizmuind pe Iosif, l-au vîndut în Egipt; dar Dumnezeu era cu el, şi l-a scos din toate necazurile lui şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului, iar acesta l-a pus mai mare peste Egipt şi peste toată casa lui. Şi a venit foamete peste tot Egiptul şi peste Canaan, şi strîmtorare mare, şi părinţii noştri nu mai găseau hrană. Şi Iacov, auzind că este grîu în Egipt, a trimis pe părinţii noştri întîia oară. Iar a doua oară Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi şi Faraon a aflat neamul lui Iosif. Şi Iosif, trimiţînd, a chemat pe Iacov, tatăl său, şi toată rudenia sa, cu şaptezeci şi cinci de suflete. Şi Iacov s-a coborît în Egipt; şi a murit şi el şi părinţii noştri; şi au fost strămutaţi la Sichem şi au fost puşi în mormîntul pe care Avraam l-a cumpărat cu preţ de argint, de la fiii lui Emor, în Sichem. Dar cum se apropia vremea făgăduinţei pentru care S-a jurat Dumnezeu lui Avraam, a crescut poporul şi s-a înmulţit în Egipt, pînă cînd s a ridicat peste Egipt alt rege, care nu ştia de Iosif. Acesta, purtîndu-se ca un viclean cu neamul nostru, a asuprit pe părinţii noştri să-şi lepede pruncii lor, ca să nu mai trăiască. În vremea aceea s-a născut Moise şi era plăcut lui Dumnezeu. Şi trei luni a fost hrănit în casa tatălui său. Şi fiind lepădat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe un fiu al ei. Şi a fost învăţat Moise în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvintele şi în faptele lui. Iar cînd a împlinit patruzeci de ani, şi a pus în gînd să cerceteze pe fraţii săi, fiii lui Israel. Şi el credea că fraţii săi vor pricepe că Dumnezeu, prin mîna lui, le dăruieşte izbăvire, dar ei n-au înţeles. Şi a doua zi s-a arătat unora care se băteau şi i-a îndemnat la pace, zicînd: Bărbaţilor, sînteţi fraţi. De ce vă faceţi rău unul altuia? Dar cel ce asuprea pe aproapele l-a îmbrîncit, zicînd: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori, cum ai omorît ieri pe egiptean? La acest cuvînt, Moise a fugit şi a trăit ca străin în ţara Madian, unde a născut doi fii. Şi după ce s au împlinit patruzeci de ani, îngerul Domnului i s-a arătat în pustiul Muntelui Sinai, în flacăra focului unui rug. Iar Moise, văzînd, s-a minunat de vedenie, dar cînd s a apropiat ca să ia seama mai bine, a fost glasul Domnului către el: „Eu sînt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”. Şi Moise, tremurînd, nu îndrăznea să privească; iar Domnul i-a zis: „Dezleagă încălţămintea picioarelor tale, căci locul pe care stai este pămînt sfînt. Privind, am văzut asuprirea poporului Meu în Egipt şi suspinul lor l-am auzit şi M-am pogorît ca să-i scot. Şi acum vino, să te trimit în Egipt”. Pe Moise acesta de care s-au lepădat, zicînd: Cine te a pus pe tine domn şi judecător?, pe acesta l-a tri¬mis Dumnezeu domn şi răscumpărător, prin mîna îngerului care i se arătase lui în rug. Acesta i-a scos afară, făcînd minuni şi semne în ţara Egiptului şi în Marea Roşie şi în pustie, timp de patruzeci de ani. Acesta este Moise, cel ce a zis fiilor lui Israel: „Proroc ca mine vă va ridica Dumnezeu din fraţii voştri; pe EL să L ascultaţi”. Acesta este cel ce a fost la adunarea în pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai şi cu părinţii noştri, primind cuvinte de viaţă ca să ni le dea nouă. De acesta n-au voit să asculte părinţii noştri, ci l-au lepădat şi inimile lor s-au întors către Egipt, zicînd lui Aaron: „Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acestui Moise, care ne a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s a întîmplat”. Şi au făcut, în zilele acelea, un viţel şi au adus idolului jertfă şi se veseleau de lucrurile mîinilor lor. Şi S-a întors Dumnezeu şi i-a dat pe ei să slujească oştirii cerului, precum este scris în cartea prorocilor: „Adus aţi voi Mie, casă a lui Israel, timp de patruzeci de ani, în pustie, junghieri şi jertfe? Şi aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua dumnezeului vostru Remfan, idolii pe care i aţi făcut, ca să vă închinaţi la ei! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon”. Părinţii noştri aveau în pustie cortul mărturiei, precum orînduise Cel ce a vorbit cu Moise, ca să-l facă după chipul pe care îl văzuse; şi pe acesta primindu-l, părinţii noştri l-au adus cu Iosua în ţara stăpînită de neamuri, pe care Dumnezeu le-a izgonit din faţa părinţilor noştri, pînă în zilele lui David, care a aflat har înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să găsească un locaş pentru Dumnezeul lui Iacov. Iar Solomon I-a zidit Lui casă, dar Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mîini, precum zice prorocul: Nu mîna Mea a făcut toate acestea? Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfînt, precum şi părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre proroci nu l au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vînzători şi ucigaşi v aţi făcut voi acum, voi, care aţi primit Legea întru rînduieli de îngeri şi n-aţi păzit-o!

Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor şi scrîşneau din dinţi împotriva lui. Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfînt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stînd de a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis:

– Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stînd de a dreapta lui Dumnezeu!

Iar ei, strigînd cu glas mare, şi au astupat urechile şi au năvălit asupra lui. Şi scoţîndu-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi au pus hainele la picioarele unui tînăr, numit Saul. Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea:

– Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!

Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare:

– Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!

Şi zicînd acestea, a murit.

Victor căzu pe gînduri preţ de cîteva minute, apoi îşi revăzu sublinierile. Care era vina lui Ştefan pentru care a fost ucis? Prima, că ar fi vorbit împotriva Legii lui Moise. Dar ce a vorbit? Din cuvîntarea sa înaintea sinedriului reies doar afirmaţii consemnate în Scriptură, nimic schimbat sau interpretat. Oare sinagoga s a întors împotriva lui Moise şi a prorocilor?

O altă acuzaţie a fost aceea că Ştefan ar fi zis că Iisus a anunţat dărîmarea Templului. Hristos Însuşi a fost acuzat de acest lucru. La vremea uciderii Sfîntului Ştefan, Templul încă mai era mîndria evreilor şi una dintre cele mai măreţe construcţii din istoria omenirii. El avea să cadă după douăzeci de ani, în timpul asaltului Ierusalimului de către romani. Soldaţii lui Vespasian aveau să distrugă Templul din temelii, trecînd prin sabie toţi preoţii iudeilor. Dispariţia Templului şi a preoţiei a făcut imposibilă împlinirea legii lui Moise. Jertfele şi alte îndatoriri prescrise în Vechiul Testament nu puteau fi îndeplinite decît la templu.

Prorocia căderii Templului, care trezea atîta ură în iudei, însemna, de fapt, anunţarea unei ere noi, marcate de jertfa mîntuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Dispariţia Templului şi a preoţiei iudaice, care a fost înlocuită de rabinat, a rămas unul dintre argumentele centrale în polemica iudeo creştină.

Sînt două mii de ani de cînd evreii iudei nu şi pot îndeplini îndatoririle prescrise de lege, refuzînd totodată să recunoască adevărul Evangheliei. Pentru a şi mai astîmpăra mustrările cugetului, au făurit Talmudul care nu face decît să certifice îndepărtarea evreilor de Moise şi de proroci, ca să nu spunem de Dumnezeu. Această baricadare în spatele cărţilor străine de calea mîntuirii pare să fie o urmare a blestemului rostit de sinagoga alexandrină în vremea lui Ptolemeu. Schimbarea înţelesurilor Scripturii a devenit un blestem pentru iudei, aşa încît aceştia cinstesc astăzi mai mult propriile interpretări cuprinse în Talmud decît Tora însăşi. Dar oare legea este cea care merită cinste, sau Cel care a dat-o? În numele Legii, iudeii L-au ucis pe Legiuitor. Nu în zadar prorocii şi apostolii au vorbit despre „blestemul legii”, deoarece a rămîne tributar legii înseamnă un blestem. Poporul evreu a avut de îndurat în decursul istoriei urmarea blestemelor cu care singur s-a legat de multe ori. Nimic din cele zise de Hristos, de proroci şi de sinagogă nu a rămas neîmplinit.

Aşa cum binecuvîntările i-au însoţit pe fiii lui Israel de fiecare dată cînd aceştia au urmat căile Domnului, tot aşa şi blestemele i-au împresurat de fiecare dată cînd s-au îndepărtat de El. După uciderea Fiului lui Dumnezeu, evreii au fost luaţi iarăşi în robie, ajungînd pribegi şi străini pentru următorii două mii de ani. Este cumplit chiar să te şi gîndeşti la suferinţele îndurate de poporul care a fost chemat de Dumnezeu să se bucure doar de binecuvîntări şi prosperitate.

Victor dădu paginile Bibliei, căutînd concordanţele pe care i le oferea ediţia sinodală sub fiecare pagină. Găsi ceea ce căuta. Erau cuvintele lui Hristos înainte de patima Sa, relatate de Evanghelistul Matei în singura Evanghelie scrisă în aramaică. Sorbi din ceai şi citi:

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele prorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor, şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sîngelui prorocilor. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sînteţi fii ai celor ce au ucis pe proroci. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osînda gheenei? De aceea, iată, Eu trimit la voi proroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate, ca să cadă asupra voastră tot sîngele drepţilor răspîndit pe pămînt, de la sîngele dreptului Abel, pînă la sîngele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de cîte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. Iată, casa voastră vi se lasă pustie, căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, pînă cînd nu veţi zice: Binecuvîntat este Cel ce vine întru numele Domnului!

Terminînd de citit, Victor îşi făcu semnul crucii şi sărută Biblia. Simţea cum ura faţă de evrei, care îl încerca în ultima vreme, se topi la adierea dragostei lui Hristos. Cu cîtă durere se despărţea Hristos de cei care aveau să-L dea la moarte peste puţine zile! Victor îşi aminti chipul soţiei sale recăsătorite în Italia şi pe cei doi copii pe care nu-i mai văzuse demult. Duse cana cu ceai la gură, dar nu putu să bea. Îşi încleştă dinţii şi începu să plîngă. Hristos era acolo.

Anunțuri

2 Responses to “Audienţă la un demon mut (capitolul 10)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s